Interviu cu Ana Gaman, anagums.creates

Vă mărturisesc un singur lucru până să o cunoașteți pe Ana prin cuvintele, propozițiile, frazele și rândurile de mai jos. M-am îndrăgostit de filosofia Anei – “Wear your plants!” și am articulat acest lucru. Așa a început colaborarea noastră.

Ana, spune-ne despre tine. Cine ești tu?

Eu sunt Ana, lucrez în domeniul contabilității și sunt în căutarea artistului din mine. Dintotdeauna am fost atrasă de lucru manual și nu mă simt bine dacă nu îmi găsesc ceva de făcut. Pot spune că am încercat multe lucruri, dar o mare parte din ele au rămas doar la stadiul de încercat. Făceam cu drag ceea ce descopeream însă îmi doream să găsesc acel ceva pe care să-l mențin. Apoi să fac mai bine și mai bine și mai bine. 

Crezi că ai ajuns la acel ceva acum? Este anagums.creates ceea ce îți doreai să ai și să fii?

Așa cred – anagums.creates este despre fetru, ață și mărgele. Este o pasiune căreia îi acord atenție în timpul liber și la care mă gândesc când timpul liber nu prea există. Îmi place mult pentru că mă ține conectată. Cu mine și cu ideile pe care le am. O să continui să fac diverse lucruri din ață și mărgele. Și clar, o să continui să fac frunze.

Apropo de frunze, am văzut pe pagina ta de Instagram că ai și plante. Ele te-au inspirat să faci broșele frunză?

Am plante și îmi place să stau printre ele, să le privesc, să le ating. Anul acesta prin februarie mi-a venit ideea să cos frunze. Tot în perioada asta am început să-mi iau și mai multe plante. Pot spune că mi-au fost mai mult decât inspirație. Poate chiar motiv de a mă reapuca de cusut.

Povestește-ne despre procesul de creație al lor. Sunt anumiți pași pe care îi urmezi?

Mă documentez despre plante și culori și când mă decid asupra a ceea ce vreau să fac, trasez conturul frunzei pe o bucățică de fetru. Nu folosesc ghergheful ca suport. M-am obișnuit să-mi tai un pătrățel de fetru pe care îl țin cu o mână în timp ce cu cealaltă cos. Dacă frunza este mai complexă, trasez și conturul detaliilor. La Maranta, de exemplu, am făcut conturul frunzei și a venelor. Încep cu ață și las spațiu pentru mărgele. Apoi cos mărgelele, una câte una. În cazul în care mi-a rămas spațiu imposibil de acoperit cu o mărgea, revin asupra lui cu ață. Mai tai un pătrățel de fetru pe care aplic acul de broșă, decupez conturul frunzei și, la final, unesc cele două petice printr-o cusătură.

Ai o plantă preferată?

Da, îmi plac mult ferigile. Cred că mi s-a pus pata pe ele. Am ajuns să am în jur de 30. Dacă o să aduci ferigi, o să stau cu ochii pe tine.

Ana, unde te pot găsi oamenii?

Pe Instagram, dar fac parte și din comunitatea Kătun. Oamenii pot găsi produsele mele acolo, la târgurile online sau offline pe care Kătun le organizează. Ultima dată am lucrat la câteva broșe pe tema copilăriei.

Interviu cu Alexandra Cîrtog, Nodart

Pe Alexandra o știu din pozele contului de Instagram mynodart. Am apreciat-o în tăcere, în spatele ecranului până când mi-am făcut curaj să îi scriu. Și cu toate că aprecierile mele continuă în spatele ecranului, cel mai mult mă bucură că i le-am făcut cunoscute. Acum sunt entuziasmată că după un schimb de replici, am ajuns să legăm cu noduri foarte strânse o colaborare mai mult decât perfectă între plante și macramé.

În final, i-am propus Alexandrei să ne vedem la un ceai când lumea ne va fi mai dragă iar vouă vă propun să o descoperiți din prisma pasiunii pentru noduri.

Alexandra, spune-mi despre tine. Cine ești tu?

Eu sunt Alexandra Cîrtog. Am terminat Facultatea de Sociologie, iar acum coordonez un atelier de retuș în cadrul unui ONG și sunt body piercer.

Cine este Nodart și, mai ales, cum a apărut?

Nodart este un proiect creativ, foarte drag mie, de care mă ocup de 4 ani și care vorbește desprenoduri, fire și crearea de obiecte prin succesiuni de noduri. Cel mai des lucrez suporturi pentru plante, lămpi suspendate și bijuterii înnodate.

Ideea proiectului a apărut într-o perioadă dificilă din viața mea, când activitatea profesională nu îmi aducea foarte multă satisfacție. La momentul respectiv eram într-o mare căutare de activități creative prin care să evadez din rutina zilnică. Grădinăream, făceam cosmetice vegetale, învățam să cos la mașina de cusut. Nu aș putea spune exact când am descoperit macramé-ul, dar cand am început să învăț să fac noduri s-a mișcat ceva în mine. Am simțit o atracție puternică, combinată cu bucurie, curiozitate și mult entuziasm. Am fost cucerită de această activitate. Nodurile m-au ajutat să îmi regăsesc creativitatea, să mă cunosc mai bine. A însemnat o formă de terapie, un refugiu, o posibilitate de reconectare cu sufletul meu.

Spune-mi despre stilul tău de lucru. Ce te inspiră?

Sunt o persoană organizată și logică. Îmi plac formele și geometria iar asta cred că se vede și în stilul meu de lucru. Nu îmi place să am o schiță pe care să o urmez întocmai dar întotdeauna am în minte imaginea completă a lucrării înainte să mă apuc de ea. În timp ce înnod, mi se întâmplă să adaug peste imaginea inițială idei noi sau chiar experimente. Uneori însă, nodurile se așază ele cum vor, indiferent de ce am eu în minte. Este foarte, foarte interesant!

Cum a decurs procesul de creație în cazul suporturilor de plante realizate pentru noi? Ai urmat niște pași anume?

Iubesc suporturile de plante pentru utilitatea și atmosfera pe care o dau într-un spațiu. Având aceaste două lucruri în minte, mă așez la standerul de lucru și las nodurile să curgă. Daca știu detalii despre planta care va ‘locui’ în suport, țin cont și de asta. Urmăresc să nu incomodez planta sau să o înghesui, ci mai degrabă să așez nodurile astfel încât să o pun în evidență.

Ai o plantă preferată?

Imi plac foarte mult suculentele și plantele curgătoare. De asemenea, lalelele și bujorii au un loc special în inima mea.

Care este locul tău preferat de conectare cu natura?

Cu asta, muntele nu dă greș niciodată! Este preferatul meu. Iar dacă lângă el este și o apă -fie lac, pârâu sau râu, nu mai am nevoie de nimic!.

Pe foarte scurt, ea este Alexandra. Și deși aici povestește mai mult despre suporturile de plante, ea se așază la standerul ei de lucru, cu imagini clare despre lămpi suspendate și bijuterii înnodate. Dar nu vă promite că pe parcurs, nu vor interveni idei noi, creative și jucăușe.

Interviu cu Alexandra Ciobotaru, Peetamine

Alexandra este un om tare drag mie. Ne-am cunoscut în urmă cu 9 ani. Ce repede trece timpul! Avem amintiri frumoase din liceu și o prietenie la fel de frumoasă chiar și la distanța București – Târgu Mureș. Era visătoare și iubitoare de frumos. Acum, Alexandra este însuși frumosul! Mă bucur că am avut ocazia să îi descopăr pasiunea pentru broderie și să o aduc aproape de noi.

Te invit, așadar, să o cunoști pe Alexandra mea dragă de la Peetamine.

Alexandra, spune-ne despre tine. Cine ești tu? Chiar dacă ne cunoaștem de mult timp, unele lucruri despre tine sunt noi și pentru mine.

Eu sunt Alexandra Ciobotaru. Farmacistă și viitoare mămică. Supriză! Mă emoționează ideea de a fi mamă și cred că niciodată nu am simțit că ceva mă caracterizează mai mult decât asta.

Cine este Peetamine? 

Este micuțul meu proiect de suflet, inspirat de dragostea mea pentru tradiție și implicit, pentru broderie. Îi spun micuțpentru că așa îmi doresc să rămână. Este despre creativitate și multă muncă! Fiecare gherghef necesită multă atenție, multă migală și multă-multă-multă răbdare. Simt că las în creațiile mele o parte din mine.

Cum ai ajuns să iubești brodatul? 

Broderia și-a făcut loc în sufletul meu datorită bunicii și părinților mei. Bunica mea broda orice și oricând, cu drag. Au trecut prin mâinile ei ii, covoare și fel de fel de țesături. Ceea ce fac eu este prea mic gândindu-mă la creațiile bunicii, dar cu siguranță este neprețuit. Mama este pasionată de lucrurile mici și delicate iar tata încă păstrează goblenurile făcute de el de pe vremea când eu și fratele meu eram bebeluși. Îmi aduc aminte că de fiecare dată când mama cosea îmi dădea și mie o bucățică de etamină ca să mă joc. Vezi, totul începe printr-un joc! Toată moștenirea asta de la familia mea dragă m-a atras spre frumos. Ca să faci totul posibil, este nevoie de multă răbadare. Marcela, tu mă cunoști, știi câtă răbdare am! (ăsta este lucrul de care sunt cea mai sigură).

Ce îmi poți spune despre stilul tău de lucru? Ce îți place să brodezi?

Iubesc natura și cred că asta se indentifică cel mai bine în creațiile mele. Îmi place să brodez plante, flori și multe-multe frunzulițe. Am încredere în amintirile și imaginația mea. Uneori, îmi place să le cos din amintirile mele iar alteori doar las frâu liber imaginației și ajung la tot felul de cadre. Da, cu siguranță în stilul ăsta mă regăsesc cel mai mult!

Spune-ne mai multe despre gherghefurile create pentru Botanical pick-me-up.

Mi-a fost tare-tare drag să le cos și cred că mă voi despărți cu greu de ele! Să cos plante este pe sufletul meu. M-am jucat cu noanțele de verde! Cu fiecare frunzuliță cusută îmi fugea gândul la bucuria ta și a celor la care vor ajunge. Și oh, sper mult să fie una mare! Și, cu siguranță, pe cât de micuțe și de drăgălașe sunt, pe atât de multă atenție și migală se ascunde în spatele lor.

Ai o plantă preferată?

Daaa, îmi plac mult cactușii. Și ador florile! Dacă aș puteea avea o curte plină cu bujori, m-aș simți ca în rai!

Care este locul preferat de conectare cu natura? 

Oh, natura! Iubesc natura! Locul preferat poate fi orice întâlnire cu verdele crud si florile care abia așteaptă să înflorească, dar trebuie să recunosc că grădina de acasă, a părinților mei, e preferata sufletului meu.

Interviu cu Iuliana Grigoriu, Tactil Util

Pe Iuliana o știu din storyuri fugare de pe Instagramul lui Tactil Util. Dar oricât de fugare au fost ele, cu siguranță nu am putut uita imaginea atelierului ei armonizat cu plante și obiecte de ceramică. Am știut atunci că vreau să o cunosc și să îi propun să facem ceva frumos împreună.

Vă invit, așadar, să faceți cunoștință cu Iuliana Grigoriu, ceramista de la Tactil Util.

Iuliana, spune-ne despre tine. Cine ești tu? 

Eu sunt Iuliana Grigoriu. Mai multe despre mine? Hmmm! Am terminat Arhitectura, urmând domeniul în cadrul unor internship-uri, în afară. Mi-au plăcut unele mai mult decât altele, însă nu m-am simțit niciodată confortabilă cu lucratul în fața calculatorului, timp de 8 ore pe zi. După finalizarea ultimului internship în arhitectură, m-am gândit că poate ar fi mai bine să încerc și altceva. Și așa am descoperit ceramica.

Cum ai ajuns să iubești ceramica? 

Ceramica nu era ceea ce îmi imaginam eu că o să fac. În principiu, mă vedeam făcând lucru manual, însă putea fi chiar și lemn. În Lisabona, sunt multe ateliere de ceramică, așa că am început să le caut pe cele care îmi plăceau cel mai mult și să le las portofoliul meu. Inițial, am primit un răspuns de la un atelier – “avem două  locuri dar sunt deja ocupate”. După puțină vreme, însă, au revenit către mine și m-au anunțat că s-a eliberat un loc. Asta a fost șansa mea să lucrez într-un atelier și să fac ceramică. După o lună de lucrat aici, chiar am primit o comandă mare, la care am lucrat timp de două săptămâni. Mi-a plăcut mult experiența și cred că m-a format în ceea ce fac acum, aici. 

Cine este Tactil Util? 

Tactil Util este studioul meu de ceramică pe care l-am deschis în urma experienței din Lisabona. Am început optimist prin a face ceea ce îmi place. Mă înconjor aici de vaze, ghivece, căni, farfurii și multe, multe accesorii. Sper ca tot ceea ce fac aici, să placă și celorlalți.

Ce îmi poți spune despre stilul tău de lucru cu ceramica? 

Fac obiectele manual, fără roata olarului și fără să le torn. Fac o foaie de argilă, decupez formele și apoi le îmbin. Cel mai mult îmi place partea de construcție a unui obiect, pentru că în felul acesta, obiectele arată diferit chiar și atunci când sunt aceleași.  Lucrez cu mai multe tipuri de argilă, care sunt diferite din perspectiva culorii, a conținutului de șamotă (timp în care Iuliana ia ghiveciul și începe să îmi arate, din perspectivă tactilă, că șamota este acel nisip din argilă) și a temperaturii de ardere.

Spune-ne mai multe despre ghivecele create pentru Botanical pick-me-up.

La început, a fost o joacă de copil. Am făcut o foaie mareee de argilă,  am decupat cele două forme pe care mai apoi, le-am îmbinat manual, exact ca un copil. Le-am lăsat, timp de câteva zile, să se usuce bine. Apoi le-am șlefuit pe fiecare în parte, pentru ca tu să nu vezi urmele mele de degete (chicotim amândouă, fugind cu gândul la joaca de copil de la început). După șlefuire, urmează arderea. Le-am băgat în cuptor pentru o primă ardere la 900 °C. După ardere, am început procesul de glazurare. Asta presupune să torn glazura (care este lichidă) în interior, să acopăr toată suprafața și să elimin surplusul. Apoi, mă asigur că suprafața exterioară este curată, fără pete de glazură. Le-am ars, din nou, de data asta la 1250 °C.  A fost un proces lung, de aproximativ două săptămâni. Dar acum ghivecele sunt gata și abia aștept să le văd cu plante!

Ai o plantă preferată?

Toate sunt preferatele mele! Îmi place foarte mult Maranta pentru că face frunze încontinuu și acum îmi place și aia foarte mult (Iuliana îmi face semn spre noua ei plantă, comandată cu o seară înainte de la noi). 
Ne-am luat o mică pauză de povestit cum încă își mai caută puțin timp și energie ca să le și curețe, după ce termină cu șlefuitul obiectelor pe care le crează. Chiar și așa, plantele Iulianei arată foarte bine.

Care este locul preferat de conectare cu natura, aici, în București? 

Îmi place IOR-ul cel mai mult. Nu știu dacă este cel mai frumos parc pentru mine sau îl aleg doar pentru că am copilărit acolo. Acolo ne jucam, acolo mergeam cu părinții. Mă relaxează. Și Tineretului îmi place, pentru că este mai sălbatic. 

Iuliana, unde te găsim în următoarea perioadă?

Voi fi prezentă (alături de tactilele mele), la două dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun din București – Mezanin Market (14-15 și 21-22 decembrie, la Palatul Universul) și Kătun – Târgul din Ajun (21-22 decembrie, la Maison 13) și cu siguranță, în Cluj, la Cluj Design Christmas Edition(din 13, 14 și 15 decembrie, laCasa TIFF și Cinema ARTA).

Vă anunț cu emoție că a noastră colaborare cu Tactil Util va deschide Colecția Mai Aproape de Natură despre care am scris mai multe aici.

Vă invit să faceți cunoștință cu mai multe lucruri tactile-utile, pe care le găsiți chiar aici.