La Povești despre Plante cu Ana

În a patra ediție Povești despre Plante o avem pe Ana Gaman. Cu Ana ne-am întâlnit prima dată prin Iunie, când am povestit despre minunatele lucrușoare pe care ea le crează din ață, mărgele și fetru. Despre Ana și pasiunea ei puteți descoperi mai multe, aici.

Tot cu ocazia acelui interviu, am aflat că Ana este iubitoare de ferigi. Mi-a plăcut atât de mult subiectul încât am decis să lăsăm loc în agendă pentru o revedere.

Zis și făcut! Vă invit pe mai departe să citiți povestea celor 26 de soiuri diferite de ferigi, crescute de Ana în balconul apartamentului său.

Ai ales să trăiești înconjurată de plante. Ce efecte crezi că pot avea plantele asupra spațiului tău sau de ce nu, a vieții tale?

De mică am fost înconjurată de plantele mamei și eram tare mândră de jungla de acasă. Mai târziu, când m-am mutat în apartament am observat că la finalul zilei aveam o stare de apatie și automat, am asociat asta cu lipsa plantelor cu care mă obișnuisem atât de mult. De altfel, îmi place cum arată, clar înfrumusețează casa. Și îmi place cum mă fac să mă simt. Este mica mea natură, în casă.

Știu că ai o pasiune pentru ferigi, în special. Câte ai în acest moment și ce te-a atras la ele? 

Toată povestea a început destul de simplu. Într-o toamnă am renovat balconul și l-am închis. Am decis că ar veni bine o plantă pe noul pervaz și așa mi-am cumpărat prima ferigă (un Asplenium). Cred că decizia a fost bazată pe faptul că mi-a amintit de ferigile imense de pe vremea când noi nici nu existam și de cât de reziliente sunt. Și vară și iarnă, balconul a fost casa ei și de la dimensiunea standard din magazin, acum are frunze lungi care ajung la un metru.

Ăsta a fost doar începutul. Acum am ajuns să am 26 de soiuri diferite dar mult mai multe ghivece pentru că am și dubluri dar și „mini-ferigi” pe care le-am crescut din spori.

Cum este să crești o ferigă din spori? Sunt anumiți pași de urmat?

Dacă vrei să crești ferigi din spori este super ușor, doar că e nevoie de multă răbdare pentru că durează și foarte mult.

O să îți spun ce am făcut eu. Am adunat spori de la prima ferigă la care i-am văzut. Într-o cutiuță de plastic am pus pământ pentru plante carnivore, peste care am presărat sporii. Am umezit pământul, am pus capacul și am lăsat cutiuța într-un loc ferit de soare. Abia după câteva luni au început să se formeze gametofiții, prima fază din viața unei ferigi. După alte câteva luni au început să apară frunzulițele. Când nu au mai încăput în cutiuță le-am mutat în alta mai mare, unde am adăugat pietre, cărbune activ și sphagnum moss. După ce au mai crescut, le-am mutat într-o mini-seră care nu era închisă ermetic tocmai pentru că în punctul ăsta e bine să fie cât de cât expuse la curenții de aer. De altfel, aveam grijă să le mai ud din când în când.  După șase luni frunzele aveau aproximativ cinci centimetri. Când n-au mai avut loc nici în mini-seră le-am separat și le-am plantat în ghivece – undeva la trei-cinci plăntuțe într-un ghiveci. Iar acum aștept să crească și mai mult!

Cum îți menții ferigile fericite și sănătoase?

Ferigile de la bloc stau toate într-un balcon închis, îndreptat spre est, unde au soare direct doar dimineața și lumină suficientă în orice alt moment al zilei. Mă asigur că au pământul umed mereu și tai frunzele moarte (apropo de asta, e normal să se mai usuce din frunze atât timp cât cresc altele). Pe timp de vară le mai fac duș și le pun apă în farfurie, dar în ceea ce privește umiditatea cred că se și ajută între ele. Iarna trecută le-am despărțit iar pe cele sensibile la temperaturi joase le-am mutat într-o cameră dar nu le-a priit. Așa că iarna asta mă gândesc să le las împreună în balcon și o să am grijă să nu le fie prea frig.

Cum se înțelege pisica cu ele?

Pisica adoră frunzele uscate. E mereu cu mine când sunt printre plante și așteaptă să îi mai dau câte ceva de ros. Pe lângă asta, am lăsat pe jos o farfurie în care sunt tot timpul frunze uscate pentru ea. Cu alte plante din casă a mai avut aventuri dar cu ferigile s-a rezumat la câteva frunze ronțăite. Asta și pentru că nu e niciodată singură cu ele.

Ai o ferigă preferată?

Îmi plac toate dar cele mai interesante mi se par cele cu rizomi care ies din pământ, eventual din ghiveci dacă nu au suficient spațiu. Polypodium formosanum e pe listă acum, special pentru rizomi. 

Mulțumim pentru poveste, Ana! Noi o urmărim cu drag pe Ana pe pagina ei de Instagram și vă recomandăm și vouă să o faceți.

Photo Credits: Ana Gaman

La Povești despre Plante cu Ana

În a treia ediție Povești despre Plante o avem pe Ana Dascălu. Suntem recunoscători că ai decis să ne povestești despre viața cu plantele, motanul Fargo și pasiunile tale.

Ana, vrem să te cunoaștem. Ce ne poți spune despre tine?

Salutări, eu sunt Ana și pot spune despre mine că am mai multe pasiuni care se susţin una pe cealaltă într-un sincron tare frumos. În timpul liber ador să fac fotografii şi pentru că în ultima perioadă mi-a fost dat să stau mai mult în casă, “modelele” cele mai apropiate au devenit plantele şi motanul Fargo. Întotdeauna mi-a făcut plăcere să fac şi altceva pe lângă job – de la proiectul de bijuterii handmade din liceu cu sora mea, la colaborări de traduceri, traininguri, evenimente foto şi social media. 

Ai ales să trăiești înconjurată de plante. Ce efecte crezi că au plantele asupra spațiului tău sau de ce nu, a vieții tale?

Sunt un introvertit clasic și este important pentru mine să am o casă cât mai cozy tocmai pentru că-mi petrec mult timp aici. Simți nevoia să aduci puțină natură mai aproape de tine, mai ales când stai la bloc. Cel puțin eu asta am simțit. Plantele au apărut una câte una în casa mea şi chiar mi-am instalat şi un hamac pentru un vibe de grădină. Multă vreme am evitat să cresc plante de apartament, ca urmare a eşecurilor avute cu câteva ghivece cu flori. Recent, am descoperit farmecul plantelor cu frunze decorative şi asta a simplificat mult lucrurile. Acum cred că mi s-ar părea foarte tristă casa fără plante.

Cum e viața cu Fargo și cu plantele?

Este o reală provocare! Tot aud de pisici care ignoră complet plantele. Ei bine, motanul meu nu e aşa. Credeam că Fargo se va obişnui cu ele, dar de fiecare dată când lăsam plante în locuri accesibile lui, a doua zi găseam frunze ronţăite, deşi își primește iarba preferată zilnic. A gustat până şi nişte Pothos – nu a păţit nimic, dar de atunci nu mai risc mai ales când e vorba de plante toxice pentru animale. Acum toate plantele sunt sus pe rafturi. Fargo se bucură când trebuie să schimb ghivece sau când tai crenguţe pentru propagare, se aşază alături de mine şi admiră.

Cum îți păstrezi plantele sănătoase și fericite? Ai un secret pe care să îl împărtășești cu noi?

Sinceră să fiu, secretul este să creşti plante care se potrivesc condiţiilor pe care le poţi oferi în casă. Am început cu plante care rezistă în lumină indirectă, pe NV: Golden Pothos, Sygnonium, Orhidee, Dracaena. De exemplu, nu cred că ar avea rost să adaug un Croton în colecția mea de plante, i-ar dispărea rapid coloritul. Nici suculente sau cactuşi nu ţin, dar recunosc că am o Echeveria ‘Perle von Nurnberg’ la al cărui mov prăfuit nu am putut rezista – totuși, are program de soare zilnic afară, pe aparatul de aer condiţionat.

Contra aerului uscat am gasit online o variantă de umidificator micuţ fără fir, pe care îl pot muta oriunde între plante, de obicei pe lângă monstere şi palmierul pitic.

Care este planta ta preferată și de ce?

Prima plantă pe care am reuşit să o propag a fost Monstera Deliciosa. M-a încantat atât de tare reuşita încat mi-a dat curaj să încerc şi cu altele. Plus că nimic nu se compară cu forma frunzei fenestrate de monstera. Arată bine oriunde o pui! Curgătoarele preferate sunt String of Hearts şi Neon Pothos. Acum visez să găsesc Caladium (Moonlight sau White Queen).

Visezi la a avea și mai multe plante? E acesta un plan de viitor?

Îmi plac plantele dar nu mă consider un colecţionar adevarat. Nu cumpăr plante doar pentru că nu le am (deocamdată, hihi), ci doar dacă îmi plac nespus de mult. Nu am această mândrie de a avea plante rare. Majoritatea plantelor le-am obţinut din frunze sau butaşi primite de la prieteni, de la mama şi de la alţi oameni drăguţi. Ai un sentiment foarte plăcut atunci când reuşeşti să creşti o plantă întreagă de la zero.

Mulțumim pentru poveste, Ana! Noi o urmărim cu drag pe Ana pe pagina ei de Instagram (ana_photovanilla) și vă recomandăm și vouă să o faceți.

Photo Credits: Ana Dascălu

La Povești despre Plante cu Antonia

În a doua ediție Povești despre Plante o avem pe Antonia  – omul pasionat de fotografie și mamă de băiat, cățel și plante.

Antonia, spune-ne despre tine.

Salut! Eu sunt Antonia și sunt persoana aceea optimistă care alege să se bucure de viață cu momentele ei bune și mai puțin bune. Sunt căsătorită iar băiețelul de doi ani și jumătate este universul nostru. Sunt pasionată de fotografie. Dragostea mea pentru copii, familie și fotografie se traduce prin ceea ce fac acum: imortalizez momente autentice din viața lor (botezuri, petreceri de copii, sesiuni foto de familie). Din ianuarie 2019 sunt și mândră mamă de plante și încet-încet apartamentul nostru a devenit o mică și frumoasă junglă de care ne bucurăm cu toții.

Îți mai aduci aminte care a fost prima ta plantă?

Daaa, ca și cum ar fi fost ieri! A fost un Ficus Lyrata sau Lyra, cum îi spun eu. L-am văzut prima dată la cineva într-un post de instagram de decorațiuni interioare și am întrebat ce plantă e. Sigur, pentru un cunoscător și iubitor de plante întrebarea e una inutilă, nu? Adică, cine nu știe de ‘Fiddle Leaf Fig’?!

Partea interesantă e că eu nu am avut în gând nici măcar o clipă să-mi transform casa într-o junglă. Plantele pentru mine erau cele pe care le vedeam la mama, la bunica, petuniile și mușcatele vecinei, dar eu?! Eu eram cea care primea o orhidee și murea după o săptămână. Ceva m-a captivat când am văzut ficusul. Nu știu ce a fost dar în secunda în care i-am aflat numele am început să citesc despre el și în cele din urmă să mi-l cumpăr. Când am mers la magazinul de plante, aveam emoții nu altceva! Ficus Lyrata m-a învățat ce înseamnă răbdarea când vine vorba de plante și ce înseamnă bucuria simplă de a vedea o nouă frunză ieșind. Când l-am luat era un pui iar într-un an a ajuns un copăcel stufos și sănătos. Acum studiez cu emoție tehnici de a-i extinde ramurile dar probabil că va mai trebui să aștept să mai crească puțin. 

De câte plante vă înconjurați acum?

Am undeva la 50 de plante – asta dacă nu punem la socoteală propagările și răsadurile de ardei și roșii. Te asigur că vor fi mai multe în viitor! Vorba unui prieten -până nu ajung să fac cărări prin casă cu ele ca să ajung la baie sau în dormitor, mai este loc suficient. Soțul meu mereu glumește că în curând va apărea un urangutan care se va da pe liane prin living. Imaginează-ți atunci distracție! 

Ai o plantă preferată?

Monstera, clar! E divină, frunzele ei mă fascinează și are loc de cinste lângă mine pe birou unde petrec și cel mai mult timp. Am deja 2 propagări mari și frumoase de la ea (nava mamă, cum îmi place mie să îi spun).

Care este rutina ta de îngrijire a plantelor?

În primul rând se pune muzică, se ia senzorul de umiditate și se face vizita la fiecare plantă din casă. Unele au nevoie de apă, altele încă nu. La finalul vizitei (și dansatului), iau plantele care au nevoie de apă și le duc la un duș plăcut de relaxare. Ca apa să ajungă la rădăcini, care de obicei sunt de la mijlocul ghiveciului în jos, nu e suficient să uzi stratul de deasupra și gata. Cred că asta e un fel de udare superficială. Personal, prefer să intru în profunzime astfel că dușul e cel mai potrivit pentru a face asta. Apoi, le las să se odihnească până văd că nu se mai scurge apă din ghivece și, în final, le duc înapoi pe fiecare la locul lor din casă. De specificat că nu fac asta cu Maranta și Calathea, pentru că sunt mai sensibile la apa de robinet așa că le ud cu apă plată, o chestie pe care nu am crezut că o voi face vreodată.

O altă rutină zilnică ar fi pulverizatul frunzelor cu apă stătută pe aproape toate plantele (nu toate, pentru că, de exemplu suculentele nu au nevoie de așa ceva). În perioada de creștere, adaug la ritualul ăsta și fertilizarea. Le pun îngrășământ lichid o dată pe lună sau o dată la două săptămâni în funcție de nevoile fiecăreia. Dacă văd frunze uscate le curăț și mai învârt ghivecele ca plantele să-și poată lua doza de lumină zilnică în mod uniform.

Ai ajutor la îngrijirea plantelor?

Ah da, absolut! Piticul meu este grădinarul casei. M-a privit încă de anul trecut cum îngrijeam plantele, cum le duceam la duș, cum le pulverizam cu apă și a prins că e o activitate destul de frumoasă așa că, acum el este cel responsabil cu pulverizatul plantelor și căratul celor mai mici și mai ușoare la baie pentru duș. Îi face o plăcere enormă, de multe ori preia el inițiativa și începe să le ude iar eu doar mă alătur. Le învârte cu grijă pe toate părțile să se asigure că a dat cu apă pe fiecare frunză.

Un alt mic ajutor este cățelul nostru, un teckelaș sârmos pe nume Pixel (am zis că sunt pasionată de fotografie, nu?!) care se lăfăie și doarme cu orele lângă ele. Pază asigurată 100%! Sincer mă bucură că nu are tendința să le mănânce și mă declar mulțumită de ajutorul lui.

Împărtășești cu noi câteva recomandări?

În primul rând, când te decizi să îți cumperi plante să te asiguri că știi exact unde vor sta în casa ta, pentru că fiecare are nevoile proprii în ceea ce privește condițiile de lumină, temperatură, umiditate.

În al doilea rând, recomandarea mea este să nu subestimezi nici o plantă și înainte de a le cumpăra să te interesezi, să cauți informații, să urmărești oameni online care dețin deja respectivele plante.

O unealtă magică este senzorul de umiditate care determină dacă planta are nevoie să fie udata sau mai poți aștepta câteva zile până pământul se usucă. Pe mine m-a ajutat să nu le ud prea des (o greșeală des întâlnită) sau din contră, prea rar. Recomand oricând un senzor de umiditate!

Cum arată Top 3 plante pe wishlistul tău?

Din start avem Colocasia Black Coral! Mi-aș mai dori un Licuala Cordata – deși nu știu dacă aș putea să-i ofer tot ce are nevoie dar tot sunt vrăjită de el și mă minunez mereu când văd câte o poză cu stimabilul. Iar ultima ar fi Philodendron Verrucosum.

P.S. Antonia și ale ei plante au o pagină dedicată de IG @photoplanty de unde îți poți lua idei de plante noi și de design cu plante.

La Povești despre Plante cu Sorina

În prima ediție Povești despre Plante o avem pe Sorina – PR & Cultural Manager la Centrul Ceh și „mamă” a două pisici, o cățelușă și 160 de plante.

Sorina, cum a început povestea ta cu și despre plante?

Am fost înconjurată de plante când eram mică, mama fiind foarte pasionată de ele. Eu, pe de altă parte, nu am avut vreo afinitate specială în ceea ce le privește. Mă rezumam la plăcerea de a le privi sau de a o ajuta pe mama la udatul lor. Când m-am mutat de acasă, mama a încercat constant să-mi aducă plante iar eu le acceptam din politețe și apoi uitam de ele total.

M-am regăsit cu plantele în septembrie 2018, când am reușit, după mult timp, să-mi amenajez apartamentul așa cum mi-am dorit. Odată cu asta, am simțit să aduc câteva plante în peisaj. Planta pe care o consider responsabilă de tot ceea ce a urmat este un Ficus Elastica.

Câte plante conviețuiesc acum în apartamentul tău?

În acest moment, am undeva la 160 de plante, dar am recurs la câteva metode pentru a ține numărul sub control: le ofer cadou mamei și prietenilor, nu mai separ fiecare plantă pe care o achiziționez sau plantez într-un singur ghiveci plante cu nevoi similare, dacă este posibil.

Ce le recomanzi oamenilor aflați la început de drum în lumea plantelor?

Un lucru pe care l-am învățat și eu, dar the hard way, este să nu cumpăr orice plantă care îmi pică în mână. La început eram super fascinantă de toate (și toate plantele au ceva anume care le face minunate), dar simțeam că trebuie le rezist cumva. Le recomand oamenilor să reziste tentației. Cum? În primul rând prin a încerca să aducă în casele lor doar plante pe care și le doresc cu adevărat și în al doilea rând, să le aleagă și din prisma spațiului de care dispun, a condițiilor din casa lor (lumină, umiditate) și a timpului pe care îl pot acorda îngrijirii lor.

Din alte puncte de vedere, o altă recomandare pentru oamenii la început de plantparenthood – fie că ajung să colecționeze din ce în ce mai multe plante și se aplică și recomandarea de mai sus, fie că sunt oameni cumpătați – este să se documenteze cât mai mult și să urmărească nevoile plantelor. Să caute informații, să întrebe persoane care au mai multă experiență cu ele și să se intereseze de lucrurile care sunt necesare pentru ca plantelor să le fie bine. Ajută mult să le observi și să le acorzi atenție, dar ajută și mai mult să știi din prima ce fel de pământ le trebuie și cât de multă sau puțină lumină pot tolera.

Dacă ar fi să te descrii prin intermediul unei plante, care ar fi ea?

Nu m-am gândit niciodată să mă compar cu o plantă dar acum, că mă gândesc la asta, aș spune că sunt o Stromanthe (Triostar sau Magicstar, nu contează). Nu-mi place să stau la soare dar îmi place să stau hidratată. Și cum ei îi dau frunze noi rapid, mie îmi place să asimilez informații și cunoștințe noi, la fel de rapid. De altfel, sunt mai sensibilă, ca și ea (dar nici chiar așa de sensibilă ca suratele Calathee, care-s niște fițoase, haha).   

Ai o rutină de îngrijire a plantelor?

Udatul lor este activitatea care îmi ia cel mai mult timp. Prefer să las pământul să se usuce cât îmi dă voie planta, deci uneori amân udarea lor și le ud doar pe cele care au neapărat nevoie. O dată pe săptămână am o zi intensă, în care toate acele plante lăsate pe „uscat” trec la udat. Fiecare e pusă într-un bol și o ud de sus, însă o las un timp să tragă apă și din bol, dacă mai vrea. Așa că udatul ajunge să dureze și jumătate de zi, uneori. În alte zile termin în 30 de minute.

Dacă este cazul și am timp, le șterg de praf sau le fac un duș. Dacă au dăunători, le tratez, dacă au frunze uscate, le îndepărtez (de obicei, fac asta atunci când le și ud). Momentul în care trebuie să le replantez este preferatul meu, pentru că îmi place să stau cu mâinile în pământ. De obicei replantez mai multe deodată, ca să nu fac dezordine de mai multe ori.

Care este planta ta preferată?

Nu pot să am o plantă preferată asta și pentru că mi-e greu să aleg lucruri preferate, în general. Cu plantele e și mai greu pentru că am tendința să mă fixez pe o anumită plantă sau un anumit gen. În perioada asta cred că putem adăuga în categoria de preferate plantele din familia Marantaceelor. Plantele din această familie m-au fascinat mereu prin diversitatea culorilor și modelelor pe care le prezintă pe frunze. Crede-mă, nu ai cum să reziști unei frunze aproape negre cu dungi roz!

În zona de preferate intră și Ficusul Belize (Ruby) pe care l-am primit recent, de ziua mea.

Ce plante ai acum în wishlist?

În acest moment am așa: Anthurium Clarinervium, Alocasia Cuprea ‘Red Secret’, Rhaphidophora Tetrasperma, Peperomia Prostrata (String of turtles) și Scindapsus treubii ‘Moonlight’, care se bate pe același loc cu Monstera sp ‘Peru’.

P.S. Sorina și ale ei plante au o pagină dedicată de IG @leafcontroltomajortom de unde îți poți lua idei de plante noi și recomandări în ale îngrijirii.