Descrierea se potrivește tuturor varietăților din specia Aglaonema.

 

LUMINA

Aglaonema are nevoie de cantități diferite de lumină, în funcție de varietăți. Cele cu frunze verde închis cresc armonios cu lumină medie, indirectă, într-un spațiu semi-umbrit, pe când varietățile pestrițe, variegate (verde deschis, roz, roșu) au nevoie de mai multă lumină naturală, dar filtrată. Recomandare: Aveți grijă să nu plasați planta, indiferent de varietate, în lumina directă a soarelui pentru ca frunzele lor sensibile să nu se ardă.

APA

Aglaonema se dezvoltă într-un sol umed, dar nu ud. În lunile reci (mijlocul toamnei – iarnă), când planta intră în repaus, Aglaonema are nevoie de mai puțină apă. Lăsați 2-5 centimetri de sol să devină aproape uscați înainte de udare (puteți verifica cu testul degetului sau cu un tester de sol specializat). Acest lucru va ajuta la menținerea solului umed, în mod uniform. Un sol ud poate duce la infecții fungice. Nu lăsați solul plantei să se usuce complet.

TEMPERATURA

Aglaonema preferă temperaturile cuprinse între 18-25 grade C. Poate suferi sub 15 Celsius. Evitați schimbările bruște de temperatură și curenții de aer rece. Cu cât este mai cald, cu atât îi vs fi mai bine.

UMIDITATEA

Preferă un mediu umed, de peste 50%. Pentru a crește umiditatea în jurul plantei, așezați-o pe o tăviță umplută cu pietricele și apoi adăugați apă până când ajunge la baza ghiveciului. Dacă locuința are un aer foarte uscat, va fi necesar un umidificator mic, care poate fi plasat în apropierea plantei. Așezați planta departe de curentul rece de la ferestre, uși și aer condiționat, precum și de calorifer sau alte surse de căldură. 

SOLUL

Aglaonema nu este o plantă pretențioasă atunci când vine vorba despre solul în care este plantată. Cel mai potrivit sol pentru ea este unul bine drenat și ușor acid. Dacă descoperiți că solul ales reține prea multă apă, încercați să îl amestecați cu nisip sau pietriș, cele din urmă ajutând la drenaj.

TRANSPLANTAREA

Aglaonema este o plantă cu creștere lentă, ceea ce înseamnă că nu are nevoie de transplantare recurentă. Dacă este cazul, planta se va transplanta într-un ghiveci mai mare cu 2-3 cm în diametru față de cel anterior, în sol bine drenat.

FERTILIZAREA

Aglaonema poate fi hrănită cu îngrășământ lichid sau solid, cu eliberare lentă, de două ori pe an, la începutul și spre sfârșitul sezonului de creștere (primăvară-toamnă) Nu se oferă îngrășământ în sezonul rece (mijlocul toamnei – iarna) și nici dacă este transplantată de curând, în sol proaspăt.

TOXICITATEA

Alocasia este toxică pentru oameni și animale.Țineți planta departe de copii și de animalele de companie.

DĂUNĂTORI ȘI BOLI

Deși nu este foarte sensibilă la dăunători, Aglaonema poate agăța păianjeni și mealybugs, dăunători foarte întâlniți la plantele de interior. O boală generală la Aglaonema este de natură fungică (putrezirea rădăcinilor) cauzată de supra-udarea plantei. Păstrați planta curată, curățând frunzele de praf cu un prosop fin. Pulverizați planta cu un amestec de apă caldă și săpun antibacterian, la fiecare două săptămâni pentru a preveni apariția acestor dăunători. Dacă planta este deja infestată, utilizați ca primă opțiune, un ulei de neem bio. Dacă este o infestație foarte avansată, este posibil să fie nevoie de intervenția unui insecticid mai puternic, caz în care recomandăm o vizită la fitofarmacie pentru o recomandare precisă de insecticid. Bolile pot fi prevenite cu ajutorul unor practici adecvate de udare (sol umed, nu ud), păstrați frunzele uscate și asigurați o circulație adecvată a aerului în jurul și în apropierea plantei.

PROBLEME FRECVENTE

Pe lângă dăunătorii și bolile fungice deja menționate, Aglaonema se confruntă cu ondularea și încrețirea frunzelor. Această problemă poate fi cauzată de mai mulți factori, precum: umiditatea mică, lumină prea puternică (însoțită de uscarea frunzelor), supra-udare, schimbări bruște de temperatur